Dorin Spineanu Am acasa colectii intregi de ziare si reviste la care ma uit cu oarece nostalgie. Sunt peste douazeci de ani de presa, ceea ce inseamna speranta, nervi, deznadejde, nopti pierdute prin tipografii, betii crunte, mahmureli istovitoare, iubiri intamplatoare pe care le-am crezut, odata, vesnice. Iubesc atmosfera febrila din redactii, certurile, impacarile, controversele, noptile albe ca vodka, zilele crunte cand uitam sa mai si mancam si nebunia cate unui text bun care trebuia musai sa fie celebrat.
Pentru ca s-a mai racorit zilele astea am intins pe biroul meu ziare si reviste si le-am recitit. Unii dintre gazetarii care promiteau s-au pierdut, acum sunt ori oameni de afaceri, ori lucreaza in firme unde se castiga infinit mai bine decat in presa. Dar cei care s-au prapadit pentru ziaristica e clar ca n-aveau microbul in ei, au facut treaba asta grea numai in asteptarea unei oportunitati care sa-i plaseze mai bine pe orbita sociala. Cu toate astea, pentru mine si acum cea mai onoranta titulatura este cea de scrib la gazeta, de ziarist. Bun, asta inseamna sa umbli si prin gunoaie, sa lucrezi cu gunoaie de felul vreunui Fenechiu de la Iasi, dar merita! Cunosti ceea ce foarte putini dintre cititorii tai vor cunoaste vreodata, iti faci o viziune cat de cat completa asupra unei lumi si cam devii destul de cinic. Esti mai greu impresionabil, indaratul cate unui act chipurile caritabil, induiosator, vezi profitul, deducerea de taxe si impozite, impostura cate unui sacal de Bahlui ca sa ma rezum la gubernia noastra prafuita - Iasul.
Astazi sunt melancolic pentru ca vine toamna, noptile s-au racit, strugurii s-au copt, femeile se strang iarasi langa barbati ca sa se incalzeasca si ele ca pisicile, numai noi, motanii, scrutam cu ochi fosforescenti noaptea ca sa vedem in ea ce ne va aduce ziua de maine. SAPTAMANA VIITOARE, MARTI, MIERCURI SI VINERI,
