Un spital se poate numi astfel câtă vreme îşi îndeplineşte adevărata lui menire, aceea de a asigura, în condiţii tot mai bune, asistenţa medicală. Un manager cu adevărat talentat proiectează, în unitatea pe care o conduce, propria sa structură de personalitate. El dă identitate unităţii, o amprentă inconfundabilă. Acestea sunt câteva din ideile desprinse de reporterul nostru special, dl Iftimie Nesfântu, în urma participării la a şaptea ediţie a Zilelor Medicale ale Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti.

Un spital se poate numi astfel câtă vreme îşi îndeplineşte adevărata lui menire, aceea de a asigura, în condiţii tot mai bune, asistenţa medicală. Un manager cu adevărat talentat proiectează, în unitatea pe care o conduce, propria sa structură de personalitate. El dă identitate unităţii, o amprentă inconfundabilă. Forţând cumva o idee, aş putea spune, glumind, că, dacă – prin concurs şi competenţă – un scriitor ar deveni managerul unui spital, mai devreme sau mai târziu, salariaţii spitalului s-ar apuca să scrie, iar simpozioanele ştiinţifice s-ar transforma curând în cenacluri literare… Este foarte simplu: numai cine cunoaşte din interior mecanismele intime şi toate ascunzişurile activităţilor medicale poate şi să conducă. Şi nu poţi face asta doar pentru că acum zece sau mai mulţi ani ai fost şi tu chirurg, ci doar dacă rămâi chirurg şi operezi zi de zi, la fel ca înainte. La Moineşti, nu vorbim de spitalul de acum 15 ani, plin de datorii şi cu acoperişul ce stătea să cadă pe capul bolnavilor internaţi, ci de un spital aflat, în 2012, la standarde europene. „Abia peste cinci, cincisprezece sau douăzeci de ani, alte spitale din ţară ar putea să rivalizeze cu Spitalul din Moineşti de astăzi“, observa dl prof. dr. Nicu Iordache, de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan“ din Bucureşti, detaliind apoi: „O unitate vie, cu oameni dăruiţi profesiei, mo