Pentru neuroreabilitare, domeniu a cărui abordare s-a schimbat semnificativ în anii din urmă, pregătirea specialiştilor prin prisma recomandărilor societăţilor ştiinţifice internaţionale şi cu aportul experţilor de profil devine o prioritate. Continuând demersurile iniţiate anul trecut, Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii, condusă de dl prof. dr. Dafin F. Mureşanu, a organizat o nouă ediţie a Cursului European de Neuroreabilitare, sub egida WFNR şi EFNRS. O sinteză a principalelor idei şi recomandări desprinse din lucrări, realizează dl dr. Mihail Călin.
Având ca organizatori Federaţia Mondială pentru Neuroreabilitare (WFNR), Federaţia Europeană a Societăţilor de Neuroreabilitare (EFNRS), UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca – Departamentul de neuroştiinţe, Academia de Ştiinţe Medicale, Şcoala Internaţională de Neurologie şi Societatea Română pentru Neuroreabilitare, al doilea Curs European de Neuroreabilitare al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN) a reluat anul acesta primele două module ale curriculei europene, semnificativ îmbogăţite faţă de ediţia 2011.
Structura fundamentală a reabilitării
Prof. dr. Volker Hömberg, secretarul general al WFNR şi al EFNRS, a detaliat abordarea multilaterală a reabilitării, punctând aspectele etice şi legale. Faţă de abordarea unidimensională a tratamentului medical acut, reabilitarea presupune o integrare complexă a contextului social, a mediului şi tradiţiilor în care se situează fiecare pacient. Scopul reabilitării este obţinerea unui nivel maxim de independenţă pentru pacient – adesea cu leziuni ireversibile ale sistemului nervos central sau periferic – în desfăşurarea activităţilor zilnice, prin intermediul unui program atent planificat. Cum înlocuirea ţesuturilor lezate este o perspectivă îndepărtată, strategia constă în utilizarea pla
