Lunile de vacanţă au venit cu maxime termice neobişnuite. Pe de o parte, incandescenţa cuptorului acestei veri, care, prin temperaturi, a depăşit ceea ce s-a petrecut în ţara noastră în ultimii 50 de ani (22 de grade la lacul Bâlea – maximă absolută), pe de altă parte, paroxismul unei activităţi politice cu discuţii sterile, cu rezultatele votului la referendum nevalidate încă, dar, pe toate canalele, cu talk-show-uri cu „specialişti“ care nu rezolvă, în fapt, nimic. O altă maximă a fost trecerea în derizoriu a discuţiilor pe alte probleme stringente, de la noua lege a sănătăţii, care ar trebui să fie dezbătută, până la maximul istoric al leului, care nu mai sperie pe nimeni, dar care îi va ustura la buzunar pe cei care şi până acum aveau probleme financiare. Şi, pentru că suntem la capitolul maxime, să nu uităm că, la această ediţie a jocurilor olimpice, s-a luat maximum – din cât se putea – ca medalii, în condiţiile în care populaţia a cam renunţat la activităţile sportive şi construim săli de sport în sate uitate de Dumnezeu sau unde au mai rămas doar bătrâni, care, oricum, sunt poziţionaţi „structural“ departe de ideea de mişcare. În acest context fierbinte, aprecierea valutelor curente euro şi dolar, dar şi depre­cierea leului sunt percepute de „mass-media“ doar prin prisma scumpirii alimentelor, a benzinei şi a plăţii diferitelor utilităţi, uitându-se că aici va intra, cât de curând, � Publicitate �i plata medicamentelor. Oare de câte ori nu am auzit „bietul pensionar“, venit la consult, afirmând că va trebui să aştepte venirea pensiei salvatoare, ca să poată să-şi ia medica­mentele? De câte ori nu mi-a spus că ar trebui să renunţe la alte cheltuieli, de obicei la cele pentru alimente, pentru a beneficia de medicaţiile pentru boala cronică respiratorie… Rolul de „confesor“ al medicului, prin decon­spirarea bolii, mărturisirea simptomelor, se comp