Despre oameni, păsări şi îngeri
La doar 41 de ani, Adrian Ilfoveanu s-a impus cu tărie printre artiştii noştri contemporani, cu sculpturile lui de o originalitate neaşteptată. Recunoscut şi premiat în străinătate, mai mult chiar decât în ţară, tânărul artist este un îndrăgostit fără leac de România, pentru că aici îi place lui să creeze şi tot de aici îşi trage seva. Adrian Ilfoveanu s-a născut şi sub o stea aparte. El provine dintr-o familie de artişti, fiind fiul lui Sorin Ilfoveanu, unul dintre cei mai mari pictori contemporani ai României, iar mama lui, Ruxandra Ilfoveanu, este şi ea unul dintre pictorii noştri importanţi. Dar Adrian Ilfoveanu a sfidat strălucit legea nescrisă care spune că e greu să te naşti artist de calibru la a doua generaţie. De curând, la galeria AnnArt, l-am întâlnit pe acest artist talentat şi atipic, al cărui univers merită dezvăluit lumii întregi. În răcoarea galeriei, Adrian Ilfoveanu m-a privit un timp îngândurat şi tăcut, înconjurat de păsările lui care păreau gata să-şi ia zborul din lemnul şi bronzul în care fuseseră întrupate. Erau nişte crâmpeie luminoase de materie, topite în forme surprinzătoare şi suple, ce te purtau mai aproape de cer. I-am privit pe îndelete statuile lui Ilfoveanu, apoi i-am răsfoit tacticos şi febril un catalog splendid, scos tot de AnnArt, şi abia pe urmă am început să vorbim. În toată vremea asta, vraja formelor închipuite de sculptor a rămas plutind între noi...
Copilărie cu parfum de culori
Dacă îl pui să-ţi vorbească despre începuturile lui, Adrian Ilfoveanu pare timid şi zgârcit la vorbă, ca în faţa unei corvoade. Îmi mărturiseşte că nu este sociabil şi chiar crede că asta îi influenţează cumva şi arta. În schimb, când intri de mână cu el în ţara sculpturilor sale şi-l pui să-ţi tălmăcească năzdrăvăniile lui mirobolante şi avântate, sculptor
