In balamucul, in circul politic inspaimantator din ultimele doua luni, clantaul aflat la putere, dar purtandu-se de parca era in opozitie, s-a manifestat cu asupra de masura! Clantaul e un personaj aparut pare-se in ultimele doua decenii la noi. E o creatie a partidelor aflate in concurenta, deci are culoare politica. El e cel care vorbeste cu atat mai mult, cu cat nu are ce spune. Cand e in opozitie mai cu seama, apare pe toate posturile tv si combate furibund tot ce misca. Probabil asta ii dovedeste lealitatea fata de partid si ii asigura accesul la functii in cadrul lui sau in viitorul guvernul alcatuit de partidul lui. Vi-l mai amintiti pe pesedistul Nica, ce spectacol cosmaresc de bolmojeala agresiva dadea nu mai demult decat acum cativa ani? Ascultandu-l, mie una rabdarea imi era greu pusa la incercare. Nu-l mai vad acum, dar asta nu inseamna ca specia clantaului a disparut. Ca dovada: in balamucul, in circul politic inspaimantator din ultimele doua luni, clantaul aflat la putere, dar purtandu-se de parca era in opozitie, s-a manifestat cu asupra de masura! Nici nu e de mirare. Dupa cum stiti, intr-o stenograma a USL figura un sfat al liberalului iesean Fenechiu catre colegii si coechipierii dumisale, care-i indemna la prezente publice ofensive, „in forta", fie in mass-media, fie in alte locuri. Si asa s-a intamplat: toti cei din partea USL (sa enumar doar cativa clantai uselisti, pur si simplu sinistri, pe care mi-i amintesc acum: Ioan Ghise, Eugen Nicolaesu, Mihaita Calimente, Dan Sova, Florentin Gust, Norica Nicolai, Dan Mihalache), atunci cand apareau pe un post tv, faceau totul pentru a nu se mai intelege om cu om. Contracarau ca turbati cu „ba tu!" replicile celorlalti invitati. Se contraziceau singuri de la un moment la altul. Minteau cu nerusinare. Faceau spume la gura de cat dadeau din clanta. Clar: important pentru ei era nu sa transmita privitorului