Mă număr printre admiratorii colosului sud-co­reean "Samsung”. Am un smartphone "Sam­sung” şi un te­levizor purtând aceeaşi prestigioa­să marcă.

Sunt, de asemenea, un fan al primelor episoade din ne­sfâr­şitele te­le­novele istorice pro­duse la Seul. Coreenii sunt unul dintre marile po­poare ale Asiei, fără a cărui con­tribuţie tehno­lo­gică şi istorică nu ar fi de conceput lumea mo­dernă. Am fă­cut această paranteză pentru a înţe­lege de ce m-a revoltat o imagine din Bucureşti, in­terpretată de două turiste bri­ta­nice, fără inten­ţie, în defavoarea mea, ca român. Anume, pri­­veam către noua clădire de sticlă de­venită sediul Bi­blio­tecii Naţionale a României din Piaţa Uni­rii, în care sta­tul a investit câteva zeci de mi­lioa­ne de euro. Pe faţada prin­cipală, vizibilă probabil şi din avion, nu scrie, cum te-ai aştepta, "Bi­blio­teca Naţională”, ci... "Sam­sung”. En­glezoaicele tocmai admirau şi ele clă­direa, în tre­cere, spu­nând: "Vezi ce frumos sediu are Sam­sung în Bu­cu­reşti? Au câş­tigat enorm de pe urma telefoa­nelor inte­ligente, i-au depăşit pe ame­ricani”. Vasăzică, turiştii stră­ini cred, după toate aparenţele, că una dintre cele mai impor­tante instituţii cultu­rale ale Bucureştiului, Bi­blioteca, este sediul unei cor­po­raţii străine. Nu mai demult de acum un an, o altă corpo­raţie, "Louis Vuiton”, îmbră­case statuia Ero­i­lor Pompieri în­tr-un geamantan pur­tând marca res­pectivă, ducând astfel în deri­zoriu istoria ro­mânilor, prin gestul iresponsabil al funcţionarilor primă­riei bucureş­tene. Reclama îna­inte de toate este o constantă general accep­tată, dar ea nu trebuie să genereze abuzuri. E drept, Biblio­teca din Bucu­reşti are nevoie de bani, dar aceştia nu pot fi obţinuţi cu preţul anihilării pro­priei ra­ţiuni de a fi. Nimeni n-ar con­ce­pe ca pe Biblio­teca Na­ţională din Paris să tro­neze reclama unei com­panii comerciale. Şi