Atelierul-salon din Paris, ai cărui obişnuiţi erau, prin anii ’30 ai veacului al XIX-lea, Georges Sand, Chopin, Delacroix, Rossini, Berlioz sau Liszt, a devenit, de aproape trei decenii Muzeul vieţii romantice. La rubrica Arte frumoase, dna Paula Romanescu ne ghidează printre secretele muzeului parizian.
Că romantismul francez a avut perioada lui de glorie începând cu anul 1830, prin Hugo, Musset, George Sand (spre a nu-i numi decât pe aceştia) n-ar trebui să ne mire, ba chiar am putea spune că moda nu ţine doar de panglici şi dantele, dar că îşi impune legile şi în marea creaţie literar-artistică, modelând-o după gustul timpului sau, mai precis, dând timpului gust inconfundabil, parfum de nobleţe a sufletului lângă care mintea nu rămânea săracă. Şi a fost anul 1983. În Oraşul-Lumină, cu mulţimea lui de muzee, case memoriale, palate, grădini, teatre, a apărut un loc de linişti cântătoare căruia i s-a spus Musée de la vie romantique. Hotelul (a se citi reşedinţa) Scheffer-Renan din 16, rue Chaptal, care a aparţinut pictorului Ary Scheffer, a fost donat Parisului de descendenţii artistului. Destinaţia muzeului s-a impus aproape de la sine: prin anii ’30 ai veacului al XIX-lea, obişnuiţii atelierului-salon Scheffer erau George Sand, Chopin, Delacroix, Rossini, Berlioz, Liszt, Thiers – elita intelectuală şi politică a acelui timp. Muzeul de astăzi este o reverenţă memoriei acelei femei-scriitor de geniu, inspiratoare de poezie � Publicitate �i muzică, egală întru creaţie unui Balzac, iubită de Musset, adorată de Chopin, marea prietenă a lui Flaubert, „buna doamnă din Nohant“ – George Sand. Prin donaţia făcută în 1923 de strănepoata Aurore Lauth-Sand, a peste 200 de piese (artă, mobilier, bijuterii etc.) care au aparţinut marii scriitoare, a fost recreat universul Berry-ului natal, proprietate moştenită de la bunica sa Marie-Aurore de Saxe (nepoată a
