Că actorul cu A mare e atracția principală a oricărui eveniment teatral, insclusiv festivalier, nu mai e nici un secret pentru nimeni. Că recitalurile angajate profund prin discurs artistic și civic pot să dărîme toate recordurile de succes e o realitate probată mai rar, mai ales cînd e vorba de­spre sezonul estival dominat de amor­țeală. S-a întîmpat, totuși, la Ariel Inter Fest de la Râmnicu Vâlcea, cu ocazia reprezentației cu Su­fleurul fricii, susținut de Ioana Crăciunescu, invitată de onoare la eveniment. Pentru unii dintre cei prezenți, nici spectacolul și nici textul nu erau o noutate. Scris pe vremea studenției lui Matei Vișniec, emigrat ulterior în Franța, unde trăiește și azi, acest eseu dramatic cu bătaie politică lungă a avut darul să scandalizeze încă de la prima lectură publică, de prin anii ’80, datorată tot Ioanei Crăciunescu. Pe atunci, actrița juca la Teatrul Nottara – între altele, în celebrul spectacolKaramazovii, care stîrnea admirația publicului bucureștean –, același teatru care era să-l debuteze pe Vișniec ca dramaturg, dacă, între timp, autorul n-ar fi fugit din țară, provocînd suspendarea premierei cu piesa Caii la fereastră. Aparținînd epocii parabolelor cu cheie, Sufleurul fricii rezistă însă, suspect de bine, timpului. Nu doar prin acuitatea observației sau prin forța de generalizare a mesajului, ci și prin capacitatea talentatului poet de a sensibiliza ideile, îmbrăcîndu-le în haina umanului și a emoției. În prelungirea demersului poetic, actrița de mare anvergură care este Ioana Crăciunescu dă viață tezelor aparent abstracte ale textului cu mare forță de persuasiune. Din anul 2002, cînd a mai jucat în România acest spectacol, apoi la Avignon sau la Paris, în franceză sau română, interpreta a găsit mereu tonul adecvat pentru a mișca asistența în direcţia unei înțelegeri oportune a problemei. Frica pe care regimul totalitar din Româ