(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 75, aug 2012)

Trilogia Copilăria, Adolescenţa, Tinereţea este prima operă importantă a lui L. Tolstoi, publicată în întregime înainte ca autorul să împlinească vîrsta de treizeci de ani. Este remarcabil, şi chiar uimitor, să constaţi că punctul cel mai caracteristic al geniului tolstoian este deja atins în această operă de tinereţe. Fără să aibă forţa epică a unor romane ca Război şi pace sau Anna Karenina, romanul de tinereţe al lui Tolstoi excelează prin acuitatea realismului psihologic. Această proprietate a scrisului tolstoian va rămîne, probabil, însuşirea cea mai remarcabilă a scriitorului. Mai mult, este o treaptă în evoluţia literaturii. Prin "realism psihologic" înţeleg capacitatea unui analist (care poate fi şi romancier) de-a pătrunde şi exprima motivaţiile intime ale actelor unei persoane reale sau ale unui personaj de roman. Voi da un singur exemplu, acela conţinut în episodul "Mama vitregă" din Tinereţea. Avdotia Vasilievna este soţia unui bărbat rămas văduv; o legătură particulară uneşte pe cei doi orfani cu noua soţie a tatălui. Se instalează un fel de relaţie fictivă făcută dintr-o falsă drăgălăşenie; aici urmează pătrunderea în motivaţiile psihice: "Dacă noi şi mama noastră am fi fost siguri de afecţiunea noastră reciprocă, acest fel de-a ne exprima ar fi putut să însemne că nu ne făceam griji cu manifestarea unor semne de dragoste; dacă ne-am fi purtat pică ar fi putut însemna ironie, ori dipreţ faţă de prefăcătorie, ori dorinţa de-a ascunde de părintele nostru care era de faţă adevăratele noastre relaţii şi încă multe alte sentimente şi gînduri; dar în cazul nostru, acest fel de-a se manifesta, care era foarte în spiritul Avdotiei Vasilevna, nu însemna chiar nimic, nu făcea decît să ascundă că nu exista nici o relaţie. După aceea am observat deseori şi în alte familii, atunci cînd membrii acestora pr