A XIX-a ediţie a Academiei Sighişoara a debutat, conform tradiţiei, la 1 august, marcând astfel şi Ziua Naţională a Elveţiei, ţară de unde, în fiecare vară, revin numeroşi muzicieni români stabiliţi la Berna, Zürich, Basel sau în alte oraşe cu tradiţie muzicală, pentru a susţine, alături de foştii lor colegi sau de invitaţi din Ţara Cantoanelor, atât cursuri, cât şi recitaluri sau concerte de mare clasă. Tocmai de aceea, ES dl Jean-Hubert Lebet, ambasadorul Confederaţiei Elveţiene la Bucureşti, a participat şi de această dată la seara inaugurală, aplaudând entuziast, asemeni publicului extrem de numeros din eleganta sală a Primăriei, programul în care tânăra Helena Winkelmann a apărut în dubla ipostază de compozitoare şi violonistă. Din creaţia acesteia, am putut asculta câteva lucrări solo sau pentru vioară şi pian, parteneră fiindu-i Dana Ciocârlie (sosită din Franţa), dar şi o secvenţă dintr-un prim cvartet (autoarea cântând alături de Alexandru Gavrilovici, Benedikt Schneider şi Eva Boesch). Partiturile sale, unele în primă audiţie absolută, au alternat cu opusuri de secol XX, compuse – deloc întâmplător – de personalităţi născute în România, afirmate apoi în muzica universală – György Ligeti, György Kúrtag, Béla Bartók – precum şi de George Enescu, abordate cu aplomb şi chiar cu pasiune, o „pată de culoare“ fiind, în acest context, două miniaturi de Schubert. Cea de a doua seară a adus, la vechea sinagogă, muzicieni excepţionali, combinaţii instrumentale inedite, în partituri prea puţin cântate. Şi de această dată, în prim-plan a fost creaţia de secol XX, de la Martinu (oboi, două viori, violoncel ) la Jolivet (fagot, vioară, harpă). Schimbând „registrul“, Alexandru Gavrilovici şi violoncelista Eva Boesch au prezentat, în primă audiţie mondială, Lettres persanes de Daniel Schnyder, compozitor elveţian care, atras de jazz şi de ritmurile exotice, a re