Cu 50 de dolari într-un "karaoke de fițe" din Vientiane ai parte de aceleași servicii pentru care într-un club de fițe din București plătești 500. Iar distracția cu fetele este free și fără număr...
În Vientiane, capitala Republicii Laos, am nimerit într-o seară cu prilejul unei scurte escale, făcută în drum spre Malaezia. Călătoream de câteva săptămâni bune împreună cu Dănuț prin diverse locuri ale Asiei. Drumul până la hotel mi s-a părut anost. După zece seara am coborât în holul hotelului și l-am întrebat pe recepționer pe unde se distează oamenii din Laos la ora aia. Omul ne-a explicat că nu avem prea multe opțiuni, dar că în apropiere era unul dintre cele mai mari cluburi de karaoke din țară.
Când am ajuns acolo, ne-am cam blocat. Taman noi, băieți umblați prin toată lumea! Locul cu pricina era o sală imensă, plină de mese ocupate până la refuz. În fund, în celălalt capăt al încăperii, se afla o scenă impresioantă pentru un simplu podium de karaoke. La mesele lunguiețe stăteau o grămadă de fete frumoase care acompaniau câte doi - trei localnici trecuți binișor de 40 de ani.. Nici unul mai tinerel. Raportul era de trei fetișcane pe cap de domn Văzându-i, mi-am amintit de privilegiații secretari de partid de pe vremea PCR - ului.
Toți purtau pantaloni de stofă închisă la culoare și cămasă cu mânecă scurtă, în noanțe ce contrastau cu nădragii. Mese libere nu erau, cu excepția uneia, poziționată în fața scenei. Dar care arăta față de celelalte "Cum e fecioara între sfinți/ Și luna între stele" (vorba poetului citat din memorie...). De jur împrejurul său tronau trei canapele de piele maro, decorate cu bumbișori, iar deasupra se lăfăiau două frapiere cu gheață. Fiecare din ele avea câte două sticle de whiskey, și câte patru băuturi energizante. Se vedea clar că locul era în așteptarea unui grup de 10 - 12 "centauri" și că nu îndrăznea nimeni să-l reve
