Etapele proiectul "Mars One”, deocamdată doar pe hârtie, sună astfel: în ianuarie 2016, trimiterea pe planeta Marte a unei nave pentru aprovizionare; în 2018, trimiterea unui echipaj de roboţi; până în 2021, construirea a două blocuri de locuinţe cu sisteme de utilităţi proprii. În afară de acestea, proiectul presupune plasarea a doi sateliţi pe orbita lui Marte, care să permită contactul permanent al astronauţilor cu colegii de pe Terra.
Abia după ce sistemele de alimentare de pe staţie vor funcţiona fără probleme, în septembrie 2022, este prevăzută trimiterea a patru oameni pe Marte, unde aceştia ar urma să ajungă în 2023 şi să rămână timp de doi ani, până la înlocuirea lor de către alţi patru "colonişti”.
Ideea îi aparţine lui Bas Landsdorp, un om de afaceri olandez, care are sprijinul unui important savant, compatriot cu el, fizicianul Nobel Gerard't Hooft, laureat al premiului Nobel. Costurile sunt estimate de Landsdorp la doar şase miliarde de dolari. Cine să creadă, când un singur zbor Curiosity spre Marte a costat 2,5 miliarde. De-aici, scepticismul lumii ştiinţifice şi nu numai. Landsdorp s-a gândit însă la o sursă de amortizare a acestor costuri cu totul originală: drepturile de transmisie TV. Drepturi care s-au ridicat la cinci miliarde de dolari pentru Jocurile Olimpice de luna trecută.
Nu este însă vorba numai de costuri, ci şi de tehnologia necesară pentru aventura "Mars One”. Landsdorp s-a adresat firmei Space X, a miliardarului american Elon Musk, poducătoarea navetei "Dragon”, care a reuşit anul acesta alimentarea automată a Staţiei Spaţiale Internaţionale. Următorul pas este adaptarea navetei pentru transportul a şapte astronauţi. Tot Space X ar trebui să furnizeze o rachetă capabilă să transporte, cu costuri minime, încărcături de mai multe tone în spaţiu. Alte probleme sunt protecţia astronauţilor împot
