În numele democraţiei se comit, în mod eronat, multe năzbâtii. Una dintre ele merită relatată. Personal, am numit-o, generic, "democraţia, în şlapi".
De obicei, ne ferim să pronunţăm cuvântul democraţie în timpuri nedemne de înţelesul şi înălţimea acestuia. De teama de a nu-l întina; de a nu-l face să dispară pentru totdeauna...
Sunt cuvinte mari care par condamnate să stea după gratii. Să tânjească după maturitatea celor care s-ar cuveni să le respecte; să le confere legitimitate; forţă; respect. Şi sunt vremuri în care acele cuvinte mari şi importante pentru o comunitate sau o societate oarecare nu mai au loc. Sunt cuvinte care ne învaţă să gândim sănătos şi să iubim oamenii; să respectăm natura, să-i ajutăm pe cei neputincioşi; să-i susţinem pe cei valoroşi. Apoi sunt cuvinte care dobândesc însemnătate numai în vocabularul înţelepţilor. Iar alteori devin aur curat în inima adolescenţilor. La noi, cuvântul democraţie nu pare a avea acoperirea necesară. Oare, nu avem suficientă pregătire pentru a-i capta semnificaţia?! Pe plan politic, democraţia este regimul politic fundamentat pe principiul suveranităţii naţionale, adică naţiunea conduce statul prin reprezentanţii săi aleşi... etc., etc.
De fapt, toată lumea ar trebui să ştie ce înseamnă cuvântul "democraţie". Mulţi sunt informaţi, iar alţii nu au habar, însă merg înainte. Unii pretind însă că înţelesul cuvântului (provenit din grecescul "demokratia"; demos însemnând popor, iar kratos, putere - în traducere literală, "puterea poporului", aşadar un regim politic care se bazează pe voinţa poporului) ar fi acela de a-şi permite să comită tot ceea ce le trece prin cap: oricând, oricum, oriunde au chef şi la orice oră... Şi nu care cumva să le răpeşti acest drept câştigat, chipurile!, cu trudă şi cu sacrificii nemăsurate după '89, susţin aceştia din urmă, fiindcă sunt în stare să te urmărească şi
