(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 75, aug 2012)
La 100 de ani de la naşterea lui N. Steinhardt, criticul şi istoricul literar George Ardeleanu - autorul subtilei monografii N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii (Editura Humanitas, 2009) - a descoperit (la Mănăstirea "Sf. Ana" de la Rohia) şi a editat (la Editura Polirom) o variantă inedită a Jurnalului fericirii. Manuscrisul de la Rohia. E prima variantă, confiscată de Securitate, e cea de-a doua, rescrisă de Steinhardt din memorie, e o - a treia - variantă unificată? Singurul în măsură să ne răspundă, cu acribie şi un pathos al exactităţii rar întîlnit în cercetarea literară de la noi, este domnul George Ardeleanu. (S.S.)
Domnule Ardeleanu, sînteţi cea mai avizată persoană în chestiunea reconstituirii variantei inedite a Jurnalului fericirii. Manuscrisul de la Rohia. Am putea relua pe scurt aventura descoperirii acestui manuscris, publicat exact pe 29 iulie, cînd N. Steinhardt ar fi împlinit 100 de ani?
Eu aş nuanţa puţin: sînt persoana cea mai avizată în problema reconstituirii variantei inedite a Jurnalului fericirii - deocamdată, în măsura în care am descoperit-o şi m-am ocupat de îngrijirea acestei ediţii. Odată ajunsă în spaţiul public, nu mă îndoiesc de faptul că alţi cititori sau cercetători ai operei steinhardtiene vor aprofunda, nuanţa, multiplica ori contesta aceste prime analize ale mele, ceea ce ar fi de dorit. Descoperirea în sine a acestei variante nu a fost chiar o aventură, sub semnul aventurii a stat însă destinul acestei extraordinare cărţi. Dactilograma variantei care vede acum lumina tiparului am descoperit-o în vara anului 2002 în arhivele Mănăstirii "Sf. Ana" de la Rohia, în timp ce căutam, scotoceam, îmi adunam materialele pentru redactarea tezei mele de doctorat. Surpriza şi bucuria acestei descoperiri au fost imense. Mi-am dat seama imediat că este o altă v