"Arăt ca un ciclop”
Mă uit la o fotografie, când eram încă o luptătoare. Azi arăt ca un ciclop: mâna dreaptă paralizată, sânul drept extirpat, ochiul drept cu pleoapa închisă, iar stângul iese din orbită. Şi totuşi, inima mea trăieşte o speranţă mai tare decât frica de moarte, decât urâţenia bolii care îmi transformă chipul. Cu răbdare, voinţă şi multă gândire pozitivă, am reuşit, vreme de 27 de ani, să mă lupt cu două forme de cancer. Aveam 18 ani când, dintr-o banală viroză, am făcut o tumoră mediastinală foarte mare. Eram în ultimul an de liceu şi mă pregăteam să ajung medic veterinar. În anul 1984, m-am operat la Spitalul Clinic Fundeni, am făcut chimioterapie şi cobaltoterapie trei ani, diagnosticul fiind limfom malign Non-Hodgkinian polimorf mediastinal cu celule T. Poate tinereţea mea, tratamentul şi ceaiurile naturiste m-au făcut să înving această boală. Au trecut anii, m-am căsătorit, la 25 de ani am născut un băiat cu preţul vieţii mele. Nimeni nu îmi dădea o şansă după câte tratamente cu citostatice şi raze cobalt făceam. Am născut un băiat prin cezariană, care după ce a crescut, a dat la Facultatea de medicină. Este în anul doi la Timişoara şi ar trebui să intre în anul trei, dar văzând situaţia mea şi fiind singurul meu sprijin, a renunţat la studii, pentru a se angaja. De doi ani de zile, boala mea s-a declanşat din nou. Băiatul are 21 de ani, este înalt, frumos, şi este bucuria vieţii mele, el a fost motivaţia de a lupta şi a merge mai departe. După 17 ani de la primul diagnostic, am făcut o tumoră pe artera axilară. M-am operat la Fundeni din nou şi mi-am extirpat şi sânul drept. Am învins din nou, au trecut 10 ani, am fost un om normal, dar în 2010, când băiatul intra în primul an la medicină, din senin am făcut o pareză de nerv brahial şi, în scurt timp, mâna mi-a paralizat total, atârnă inertă pe lângă corp. O ridic cu
