Un studiu realizat de Institutul pentru Economie Mondială din cadrul Academiei Române arată că un român din trei supravieţuieşte recesiunii făcând cumpărături “pe caiet”. Concret, este vorba despre un fenomen care din păcate ia amploare mai ales în cartierele mărginaşe ale oraşelor mari şi în localităţile mici. Oamenii cumpără “cu banii la leafă” de la micii comercianţi din zona în care locuiesc, iar aceştia din urmă trec suma datorată într-un caiet, urmând să o încaseze la o dată stabilită de comun acord.

Fără a intra în alte detalii ce ţin de încrederea dintre vânzător şi client se impune constatarea că acest fenomen se află în legătură nemijlocită cu salariul minim pe economie. Iar salariul minim pe economie se calculează, cel puţin teoretic, pe baza unui coş lunar de produse prevăzute în Ordonanţa nr. 217/2000, prin care se stabilesc cantităţile de alimente, mărfuri nealimentare şi servicii considerate vitale pentru traiul decent al românilor. S-a calculat că pentru a cumpăra toate aceste produse, din magazine obişnuite şi chiar vânând unele promoţii, pentru a umple coşul strictului necesar este nevoie de 830 de lei, lunar, cheltuiţi cu multă chibzuinţă.

Prin urmare, salariul minim pe economie de acum – 740 de lei lunar – nu ajunge pentru asigurarea hranei, articolelor de igienă şi a serviciilor de imediată necesitate.

Statisticile oficiale arată că, din 3,5 milioane de salariaţi care muncesc cu normă întreagă, cel puţin 875.000 de persoane au venituri sub pragul de 800 de lei lunar, adică mai mici decât calculul rezultat din prevederile Ordonanţei din toamna anului 2000. Dacă mai adăugăm aici şi pensionarii cu pensia sub această limită şi şomerii, numărul persoanelor cărora venitul lunar le este insuficient pentru o viaţă decentă trece lejer peste pragul de un milion.

Soluţia cumpărăturilor “pe caiet” şi cu “banii la leafă” est