- Sute de ani, ştiinţei i-a fost greu să accepte similitudinile psihologice dintre plante, animale şi oameni. Cum să recunoşti că un elefant care plânge lângă trupul mort al puiului său suferă şi are sentimente omeneşti, sau că florile ademenesc fluturii şi albinele ca nişte veritabile curtezane? Astăzi, nimeni nu se mai îndoieşte de comportamentul uman al plantelor şi animalelor, o dovadă că lumea vie e făcută după acelaşi tipar. Vă propunem o incursiune într-un univers fabulos, care ţine, uneori, de domeniul irealului -
Sexualitatea florilor
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, un german pe nume Sprengel descoperea că florile nu au fost create de Dumnezeu pentru oameni, ci pentru insecte. Floarea şi insecta sunt perfect adaptate una la cealaltă. Floarea îşi oferă nectarul şi un aliment bogat în proteine, polenul. Insecta îi asigură supravieţuirea, transportând polenul de la o floare la alta, permiţând astfel fecundarea.
Biologia sexuală a florilor este de o varietate surprinzătoare, imposibil de rezumat în câteva rânduri. Găsim flori-mascul şi flori-femelă pe aceeaşi plantă sau pe plante diferite. Există chiar flori hermafrodite, care se fecundează ele însele, rezultatul fiind uneori fericit, alteori apărând un specimen inferior. Pe scurt, nu soluţiile sunt cele care le lipsesc florilor pentru a se înmulţi. Dar în cele mai multe cazuri, polenul trebuie dus de la o floare la alta şi, în 90% dintre cazuri, acest lucru este făcut de către insecte.
Aceste lucruri sunt ştiute încă din vechime. De exemplu, asirienii ştiau cum să ajute natura. Scuturând florile-mascul ale unui curmal peste florile-femelă, obţineau nişte recolte la care nici nu puteau visa în condiţiile oferite de către natură.
Dar nu asta a descoperit Sprengel, ci existenţa mijloacelor de seducţie, aproape umană, asupra insectelor. A