Oricine a admirat portretele expuse în marile muzee şi galerii de artă ale lumii - fie tablouri, fie sculpturi - şi-a pus, probabil, întrebări cu privire la identitatea personajelor. Fie că este vorba de „Fata cu cercelul de perlă“ pictată de olandezul Johannes Vermeer, de „Cavalerul surâzător“ pictat tot de un olandez, Frans Hals, sau chiar de misterioasa „Mona Lisa“ a lui Leonardo da Vinci, identitatea acestor oameni a rămas ascunsă în negura timpului. Acum, însă, tehnologia folosită în mod obişnuit pentru detectarea suspecţilor de terorism ar putea fi utilizată în folosul artei, mai precis pentru identificarea personajelor din picturi. În acest sens, cercetătorii de la Universitatea California au lansat un proiect pentru a testa, în premieră, folosirea programului software de recunoaştere facială pe unele dintre cele mai cunoscute şi enigmatice portrete - un demers care îşi propune să contribuie semnificativ la înţelegerea istoriei politice, sociale şi religioase a Europei. Conrad Rudolph, profesor de artă la universitate, a explicat că „în general, portretele pictate înainte de secolul XIX înfăţişau persoane importante, cu un oarecare statut social. Când familiile bogate au început să întâmpine dificultăţi financiare, portretele au fost vândute, iar identitatea subiecţilor s-a pierdut. Noi sperăm ca, în cadrul acestui proiect, să reuşim să asociem faţa cu un nume“, a explicat Rudolph.

Proiectul FACES

Tehnologia care „citeşte“ chipurile umane trebuie să analizeze oricum variaţiile expresiilor faciale, vârsta, părul, unghiul şi lumina din fotografiile analizate, însă rafinarea programului în vederea recunoaşterii chipurilor umane în opere de artă bidimensionale (picturi) sau tridimensionale (sculpturi) aduce provocări suplimentare. Acestea sunt generate de faptul că portretele pictate nu prezintă similarităţi fotografice cu subiectul, ci