* Retras, taciturn şi timid - aşa l-a creionat istoria oficială a ultimei jumătăţi de secol pe Regele Mihai, împrumutându-i tânărului suveran din anii '40, câteva din atributele senectuţii sale ulterioare. La 20 de ani, Mihai I era însă cu totul altfel: tandru în intimitatea familiei, pasionat de maşini şi avioane, bun camarad şi un personaj foarte popular în vacanţele pe care le petrecea, departe de agitaţia Bucureştiului, la Bulci şi la Săvârşin, în Ţara Zarandului. "Formula AS” a întregit, din imagini de colecţie necunoscute publicului şi din mărturiile bătrânilor din Bulci, un portret inedit al tânărului Rege al României *
Regele văzduhului
Era o zi însorită, de sărbătoare, în plină vară. Porumbul era deja mărişor. Tot satul se odihnea, numai copiii ieşiseră la joacă, de cum se zvântase roua. Se strânseseră, ca de obicei, în porumbiştea din spatele castelului baronului Mocioni. Cei mai mari s-au dus să se scalde în apele Mureşului, la doi paşi de locul de joacă, iar cei mai mici au încins o "v-aţi ascunsa” risipindu-se care încotro, unii prin păduricile din preajma râului, alţii prin porumbişte, alţii pe după biserică, ori pe după crucile vechi din cimitir. Apoi s-a aşezat linişte mare, fiecare pândind mişcările celorlalţi. Deodată, ca din senin, liniştea jocului a fost spartă de un huruit infernal. Rând pe rând, copiii şi-au părăsit ascunzişurile privind spre cer, la maşinăria fabuloasă ce cobora în cercuri largi şi lente spre islaz. Nea Iosif Zaicu din Bulci avea 12 ani pe atunci, în vara lui '43. Mai auzise de la cei mai mari despre avioane, dar era prima dată când vedea unul cu-adevărat. Un avion uşor, cu elice şi cu două rânduri de aripi, mari şi late. Cu gura căscată la elicea care încă se învârtea, la minute bune după aterizare, nici n-a văzut când au coborât cei doi ocupanţi ai avionului. Până să se dumirească, pilotul p
