Pe numele ei adevărat Marie Guyart, Marie de l’Incarnation s-a născut la Tour, grădina Franţei, în 1599, într-o familie de burghezi catolici. Mama era de origine nobilă, iar tatăl era meşter brutar. Familia o căsătoreşte la vârsta de 17 ani cu Claude Martin, un producător de mătăsuri. În 1619 i se naşte un fiu şi tot în acelaşi an îi moare soţul. După o perioadă în care administrează averea fratelui său, ocupând funcţia neoficială de intendent, neplătită, desigur, se hotărăşte să îşi urmeze chemarea spirituală.
Aşa cum va afirma mai târziu, perioada aceasta i-a fost de mare folos. Deprinderile manageriale o vor ajuta să coordoneze activitatea monahiilor pe care le va îndruma în Canada. În 1631 se călugăreşte şi intră în ordinul Ursulinelor. Marie pare să fi uitat de obligaţiile ei materne. Fiul ei, împreună cu alţi copii din sat iau cu asalt mânăstirea unde Marie urma să se despartă pe veci de lume strigând: „Daţi-mi-o înapoi pe mama!” Intervin părinţii iezuiţi care îl iau pe micuţ sub oblăduirea lor şi înlătură orice scrupule ale proaspetei candidate la gloria bisericii catolice. În scrisorile sale, ea mărturiseşte, de altfel, că despărţindu-se de fiul ei, „s-a înmormântat de vie” (35), dar nu întrevede nicio alternativă. În mai 1639, Marie se îmbarcă, la Dieppe, pentru Canada. Conform propriilor mărturisiri, traversarea oceanului nu a fost uşoară, dar inspiraţia divină o ajută să treacă peste toate greutăţile. „Ne-am obişnuit deja cu marea de parcă am fi fost aici de când lumea. O călugăriţă care îşi face datoria pretutindeni se simte bine oriunde, căci obiectul afecţiunii sale este pretutindeni” (55). În august 1639, soseşte la Québec. Nu îşi va mai revedea niciodată patria, dulcea Franţă. În Noua Franţă duce o intensă activitate de apostolat. Se stinge din viaţă în 1672. Este beatificată în 1911.
Scrisorile sale o acreditează ca primul cond
