Uniformele şcolare au fost instituite în secolul al XVI-lea în Anglia, în şcolile pentru copii săraci. Astăzi, ele au devenit un motiv de mândrie în instituţiile în care învaţă tinerii din familii foarte bune.În mod ironic, eticheta sărăciei – uniforma – a ajuns să reprezinte un status social înalt. În ţările cu regim totalitar, uniforma a beneficiat de tratament aparte: nu se admiteau abateri de la reguli; omul nou urma să fie creat (şi) prin uniformă. Scurtă oprire în România, unde obsesia pentru uniforma şcolară atinsese cote paranoice.
Puţine sunt informaţiile pe care le au istoricii despre costumaţia purtată de elevii şcolilor dinaintea epocii moderne. În Antichitate, şcoala era un privilegiu rezervat unui număr restrâns de tineri şi nu sunt dovezi clare că aceştia ar fi purtat uniforme.
Se pare că, după căderea Romei, în secolul V d.Hr., educaţia instituţională a dispărut în vestul Europei. În Evul Mediu, rarele vestigii istorice legate de şcoală au rămas cântecele din catedrale şi mănăstiri, ale băieţilor care se pregăteau pentru o viaţă în sânul bisericii. Nu se ştie cu precizie ce fel de haine purtau aceştia, dar e de presupus că erau haine aprobate de episcop şi supuse canoanelor de decenţă şi uniformitate ale bisericii. Secole de-a rândul, educaţia s-a adresat unui număr limitat de copii nu numai în Europa, ci peste tot în lume.
Ceea ce se ştie cu certitudine este faptul că în secolul al XVI-lea, în Anglia, uniformele şcolare au fost instituite în şcolile pentru copii săraci, pentru a-i distinge de ceilalţi. Primii trebuiau să arate cât mai simplu şi mai ponosit cu putinţă întrucât trăiau din acte caritabile. Situaţia a rămas aceeaşi vreme de aproximativ trei secole, până când cele mai bune şcoli publice din Marea Britanie au adoptat şi ele uniformele. O imagine despre cum erau costumaţi elevii de şcoală un secol mai târziu oferă pi
