★★★★ Liviu Georgescu, Katanamorfoze, Timişoara, Ed. Brumar, 2012 (versuri)

Intitulat enigmatic "Katanamorfoze" (combinaţie între "katharsis" şi "anamorfoze"?), noul volum de versuri al lui Liviu Georgescu oferă imaginea unei lumi în declin. Îţi vine să crezi, citindu- l, că Liviu Georgescu este personajul la care s-a gândit Eminescu când a scris versurile: "Soarele ce azi e vesel, el îl vede trist şi roş/ Cum senchide ca o rană printre nori întunecoşi."

Dar cine este Liviu Georgescu? Profesează medicina, la New-Yok, unde are un cabinet particular, în elegantul cartier Queens (cu o populaţie mai mare decât a României). Pe pereţii cabinetului pot fi văzute nenumărate diplome (inclusiv una semnată de primarul New-York-ului) care omagiază competenţa şi cinstea medicului originar din România. În timpul liber (pe care şi-l creează stând treaz până noaptea târziu), pictează, cântă la pian şi scrie versuri. În toate domeniile este la fel de valoros. Participă, ca un profesionist, la expoziţii şi la concerte de înaltă ţinută artistică şi publică volume de poezie densă, intelectualizată, care se bucură de atenţia unor critici importanţi din România.

Un poem pe baza căruia ne putem face o idee despre noua carte este "Sufocare":

"Prin cerul tulbure, în mări adânci,/ aproape înecaţi, ei dau din mâini/ încearcă să iasă/ la mal, să se ridice din starea de înecat.// Scarabeul, în loc să iasă-n lumină,/ îşi caută zala de întuneric./ O găseşte în iarbă, strivită.// Cavaleru-n armură nu mai are scăpare,/ a căzut de pe cal şi în ochiul lui dilatat/ năvăleşte sângele tuturor morţilor de pe câmpul/ de luptă".

Imaginea cavalerului în armură căzut de pe cal, în al cărui ochi dilatat (ne vine imediat în minte viziera!) năvăleşte sângele tuturor morţilor de pe câmpul de luptă, este greu de uitat.

P.S. Cărţile îmi pot fi trimise pe adresa: Alex. Ştefănescu, Bucu