- Editorial - nr. 170 / 1 Septembrie, 2012 Zonele rurale din Romania acopera 87,1 la suta din teritoriul tarii, cu 9,7 milioane de locuitori, peste 45,1 la suta din populatie. La ora actuala este riscant sa vorbesti despre o criza a satului romanesc daca nu esti foarte bine documentat la fata locului, mai ales ca in ultimii ani nimeni nu s-a indurat sa demareze un studiu sociologic complet, interdisciplinar. Din cate sunt informat, prin anii ’80, prof. univ. dr. Virgil Constantinescu, cu o echipa de studenti de la Universitatea din Bucuresti, a efectuat un asemenea studiu in cateva comune de pe valea Tarnavei Mici. Studii pe o arie restransa de activitate a mai efectuat in judet de-a lungul anilor si sociologul Florin Ciotea, un specialist cu competente in sociologia rurala, retras, din pacate, discret din activitatea publica. Situatia politica, sociala si economica din ultimele doua decenii impune o cercetare sociologica, cu echipe multidisciplinare, coordonate de cadre didactice universitare competente. Practic, nu poti guverna o tara fara sa-i cunosti in profunzime toate problemele cu care se confrunta populatia. Poate ca nu avem nici oameni competenti. Cu diletanti, escroci, deveniti din infractori periculosi formatori de opinie, este imposibil sa faci o radiografie rurala a satului romanesc. Daca exista o criza a satului romanesc? Pot afirma cu toata responsabilitatea ca la ora actuala satul romanesc trece prin cea mai grava criza din punct de vedere practic si spiritual, intr-o supravietuire precara. Dr. ing. Mihai Tomsa un specialist agricol si om de cultura care se mai implica direct intr-o anumita forma de apostolat rural, imi spunea zilele trecute ca fara informatii, fara activitati cultural-educative la caminul cultural, fara implicarea bisericii ortodoxe in problematica sociala, nivelul de trai al taranului roman ramane mult in urma celorlalte tari din U