Zoom Viaţă de nemuritor Născut prin anii 1611-1615 (nimeni nu mai ştie cu exactitate), la castelul Castelmore din Lupiac (regiunea Gers), Charles de Batz de Fezensac d’Artagnan „urcă" spre Paris pentru a-l servi pe regele Ludovic al XIII-lea. În 1633 este muschetar al regelui, alături de nemuritorii săi prieteni, Athos, Portos şi Aramis, trece apoi în solda cardinalului Mazarin – trece şi prin lupte şi bătălii care îl fac celebru. Moare în 25 iunie 1673, în asediul oraşului olandez Maastricht, prilejuind un extraordinar elogiu funebru în presa vremii: „D'Artagnan şi gloria împart acelaşi sicriu". A avut timp să se căsătorească (cu o contesă), şi a avut doi băieţi şi o descendenţă pentru care valorile strămoşului lor – bravura, loialitatea, dreptatea – rămân esenţiale. Iulie, 31 iulie. Am rendez-vous la 16h45, la intrarea palatului din Jardin de Luxembourg, cu d'Artagnan. Colegii mă privesc bizar. Nu e o glumă; dimpotrivă, la intrarea în palatul Senatului francez mă aşteaptă asistenta lui Aymeri de Montesquiou-Fezensac d'Artagnan. Urmaşul celebrului muschetar, primarul localităţii Marsan (sudul Franţei, 427 de locuitori), în vârstă de 70 de ani, este cel care a reuşit în primăvara acestui an să dovedească încă o dată că Alexandre Dumas a minţit oareşcum. „Sunt bastarzi ai imaginaţiei mele… nici Athos, Porthos, nici Aramis nu au existat niciodată", avea să scrie celebrul scriitor francez, atunci când i se ceruse adevărul asupra identitaţii celor trei (patru) muschetari. Personaje pe care le-a împrumutat, de fapt, din memoriile jurnalistului şi pamfletarului Courtilz de Sandras.

Din mai 2012, senatorul Montesquiou are dreptul să poarte numele eroului lui Alexandre Dumas (e descendent al vărului primar al lui d’Artagnan, Pierre de Montesquiou-Fezensac, conte d'Artagnan), iar această recunoaştere este pentru căpitanul Companiei de muschetari din Armagnac un luc