Preparată astăzi din făină de grâu, drojdie (sau nu), sare şi apă, pâinea are o istorie care coboară în timp cel puţin 30.000 de ani, până în paleolitic. După cum spune Jean Chevalier în al său Dictionnaire des symboles, pâinea este simbolul esenţial al hranei, iar pentru creştini, Iisus Hristos este pâinea sacră a vieţii eterne. Pâinea şi vinul sfinţite în timpul Sfintei Liturghii sunt Darurile sfinţite transsubstanţiate în Trupul şi sângele Mântuitorului. Prima pâine produsă a fost, probabil, o versiune de lipie din pastă de grâu coaptă, amestec de grăunţe şi apă. Acest tip de pâine necrescută, preparată şi astăzi, făcea parte din dieta civilizaţiilor sumeriene şi egiptene. În secolul XII î.Hr, egiptenii vindeau acest produs numit ta pe străzile oraşelor. Istoricii consemnează că pâinea rituală grecească numită psadista, oferită drept ofrandă zeilor, era preparată din făină, ulei şi vin. Ulterior a fost cunoscută sub numele de pita (un soi de lipie). Grâul şi orzul au fost printre primele cereale cultivate încă din neolitic. Aceste cereale au constituit surse de hrană, alături de proteinele animale şi grăsime. Cultivarea grâului s-a răspândit din sudul Asiei până în Europa, Africa de Nord şi India. În alte părţi ale lumii, cereale precum orezul în estul Asiei, porumbul în America şi sorgul în Sahara africană erau uneori încorporate în pâine. Trecerea de la dieta bazată pe proteine animale la cea pe bază de cereale reprezintă un moment de cotitură important în istoria umanităţii pentru că este semnul trecerii de la nomadism la sedentarismul agricultorilor. Spori de drojdie pe vasele din mormintele egiptene Pâinea crescută în care se adaugă şi drojdie s-a fabricat şi ea din timpuri străvechi. Arheologii care au scanat la microscop conţinutul vaselor găsite în mormintele egiptene au descoperit spori de drojdie pe suprafaţa grăunţelor de cereale. Se pare că pâinea egip