George Arion este (cred) singurul om din lume care a vorbit cu o uşă de autobuz.

Eram studenţi amândoi şi călătoream cu un autobuz gol, când în spatele prietenului meu dispozitivul pneumatic de deschidere a uşii a scos un sunet foarte asemănător cu o întrebare spusă în şoaptă:

– Cât de ceasul? George, politicos, şi-a consultat ceasul şi a spus:

– Şase.

Numai că întorcându-se ca să primească mulţumiri a constatat că în spatele lui nu era nimeni.

★

În facultate, George mi-a făcut cadou o broşură scrisă şi confecţionată în întregime de el: "Cum să cerşim" de V. Ţandură.

La rândul meu, i-am dăruit un exemplar dintr-o revistă inventată de mine, având pe prima pagină poemul "La mormântul lui Arion Pumnul".

★

Manualul de cerşit mi-a dat ideea să-l rog pe George să se deghizeze în cerşetor, ca sămi ofere prilejul să o impresionez pe iubita mea de atunci (acum – soţia mea) printr-un gest generos. Zis şi făcut. George nu s-a deghizat, dar şi-a răsucit în aşa fel mâinile şi picioarele şi şi-a compus o figură atât de tâmpă încă aproape că nu l-am recunoscut nici eu.Astfel reconstruit s-a postat la colţul Universităţii. Când am trecut pe lângă el cu Domniţa, am scos din buzunar 200 de lei (banii mei de cheltuială pe o lună) şi i i-am oferit magnanim. El a mormăit, cu gura lui strâmbă, ceva de genul "Mulţumesc, şefule!".

Ideea mea s-a dovedit a fi cu totul neinspirată. Domniţa a rămas cu impresia că sunt un risipitor, iar George... nu mi-a restituit banii nici până în ziua de azi.

★

George Arion este omul cu cel mai mult umor din câţi am cunoscut vreodată. În timpul studenţiei noastre, la un seminar de socialism ştiinţific, la care se vorbea în mod repetat de "general" şi "particular", a propus un referat cu titlul "General şi particular în gândirea generalilor şi particularilor". Altădată, vizitând împreună cu mine Cimit