Apartamente ceauşiste cu 100.000 euro. Euro la 3,1 lei Indicele SIF-urilor la 100.000 puncte. România, tigrul economic al Estului. Fost primul ministru îndemnându-ne să profităm de criza imobiliară din America. Sună ridicol acum, suna bine atunci. Cine ne-a obturat bunul simţ şi vederea spre adevărata dimensiune a realităţii economice ?

Propriile proiecţii. Era la modă viaţa pe credit şi era firesc că... România se îndreaptă într-o direcţie bună, că vom recupera decalajele faţă de Vest prin cursul de schimb şi salarii majorate. Când focalizarea generală este pe bunăstarea iminentă, nu te poţi limita să vizezi penthouse-uri în camp, acţiuni care nu pot decât să crească deşi preţul e deja de 100 de ori profitul (Dafora vă spune ceva?), salarii majorate trimestrial, apartamentul din Militari rivalizând cu cel din Praga si leul surclasand euro-noi aveam potenţial! Deşi nu sună înălţător, mergem în general cu turma şi nu e simplu sa ieşi din rând.Imaginaţi-vă cât de greu v-ar fi fost de pildă sa puneţi în discuţie sentimentul ultra-dominant şi să ridicaţi semne de întrebare faţă de Revoluţia din decembrie 1989, 11 septembrie în SUA, recenta isterie legată de gripa porcină, schimbarea de putere din 1996 în România, etc cât evenimentele erau „calde" încă.

Expertiza şchioapă. Marea majoritate a analiştilor, comentatorilor, băgătorilor de seamă la televiziuni cântă în general aceeaşi partitură. Când economia creşte sunt optimişti şi vorbesc de extraordinarul potenţial, cand recesiunea s-a generalizat sunt pesimişti şi îşi amintesc de Marea Depresie din 1929 şi simt doar lipsa de orizont. Totul condimentat cu exemple din istoria economică (din care nimeni nu pare să înţeleagă ceva din moment ce repetăm erorile trecutului cu mare entuziasm) şi jargonul păsăresco-financiar care anesteziază audienţa. Când cineva care susţine opinii contrare majorităţ