In trecut oamenii nu divortau prea usor, dar se practica o casatorie fara dragoste, o casatorie pentru zestre si avere; casatoriile 'aranjate' erau un deliciu al adultilor, la randul lor mutilati sufleteste din pricina lipsei de iubire in care erau obligati sa traiasca. Copiii veneau pe lume intr-un climat rece, instabil emotional, iar energia acestei raceli afective era preluata de ei si transmisa mai departe, copiilor. Daca privim dinamica unor familii de-a lungul a doua, trei sau patru generatii putem observa cu usurinta cum copiii repeta inconstient istoria emotionala a parintilor, uneori manifestand aceleasi comportamente, atitudini si alegeri in relatiile lor de viata. Libertatea de alegere de care ne bucuram astazi nu izbuteste sa ne abata de la eroare, nu ne face neaparat parinti mai buni, nu ne face copii mai buni si nu ne ajuta sa manifestam mai multa iubire in relatiile apropiate. Un soi de 'energie karmica' pare a se transmite peste generatii, iar noi pare ca ne miscam in limitele acestei energii, constransi de ea, in acelasi timp, sa repetam istoria strabunicilor, a bunicilor, a parintilor nostri, iar apoi ne trezim constransi sa privim catre copiii nostri, care continua sa ne repete povestile. Poate de aceea Isus a spus ca 'pacatele se transmit pana la al saptelea neam', poate ca asta-i energia, care ne constange sa repetam vietile emotionale ale mamelor, tatilor si bunicilor nostri.

Unii spun: ' Dar parintii mei nu s-au despartit, sunt impreuna si acum, nici nu m-au abandonat. De ce eu ma despart, de ce copiii mei nu au parte de mama sau de tata?' Poate se intampla asa tocmai pentru ca avem parinti separati afectiv, iar faptul ca ei au fost privati de manifestarea iubirii in copilarie, nu au manifestat iubirea in relatia cu copiii lor. Copilul din noi a fost abandonat uneori si de aceea fiecare noi se poate sa avem nevoie de vindecare. Copilu