La 24 august, Institutul National de Statistica a publicat rezultatele recensamantului populatiei. Date preliminarii. Cele definitive vor veni anul viitor. Dar nu vor avea cum sa aduca modificari relevante.
Asadar, cunoastem cifrele. Nu mai suntem 21,5 milioane, cum nota INS in 2011. Am mai ramas doar 19 milioane. Mai exact: 19.043.767. Populatia stabila a Romaniei. Daca asa stau lucrurile, fara indoiala ca reducerea populatiei tarii cu un milion si jumatate de locuitori va fi urmata inevitabil de un sir de alte modificari. Fiindca sunt cativa indicatori economici importanti care sunt calculati prin raportare directa la populatia stabila a tarii.
Sa plecam de la mult mediatizata ierarhizare a economiilor nationale la nivelul Uniunii Europene. Biroul European de Statistica, atunci cand a stabilit criteriile ce urmau sa fie luate in seama, nu s-a oprit nici la inflatie, nici la cursul de schimb, nici la productivitatea muncii, nici la castigurile din munca si nici la dobanzi. E limpede din ce motiv: fiindca aceste valori, relevante pentru economia oricarei tari, pot fluctua semnificativ nu doar de la un an la altul, ci si de la o luna la alta fara sa modifice topul european. Sau pe cel mondial.
Daca, bunaoara, dolarul s-a depreciat multi ani la rand fata de euro, nu inseamna ca America si-a pus in joc pozitia de cea mai puternica economie din lume. Mai cu seama ca deprecierea unei monede poate fi si strategica. Asa ca Eurostat s-a oprit la patru indicatori legati in buna masura de marimea populatiei: 1) PIB-ul total din fiecare tara, in euro; 2) PIB-ul pe locuitor, in euro; 3) punctajul ce exprima puterea de cumparare a PIB-ului pe locuitor, in raport cu preturile generale dintr-o tara sau alta; 4) puterea de cumparare pe locuitor, in fiecare tara, fata de media puterii de cumparare in cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Ce pozitii ocupa R
