După o vară politică dominată de revocarea preşedintelui şi revenirea - nu se ştie pentru câtă vreme - a lui Traian Băsescu la palatul Cotroceni, frustrarea socială şi politică, amplificate de criza economică globală, pot provoca efecte politice perverse. O parte a celor peste 8 milioane de alegători prezenţi la urne pe 29 iulie poate să cadă în capcana populistă.
Dincolo de speculaţiile privind frauda electorală, acest electorat s-a manifestat fără putinţă de tăgadă, şi cum era deja profund politizat, este acum în căutarea unei ieşiri politice din criza în care ţare pare să se afunde. Un asemenea electorat nu poate fi aneantizat. Iar promovarea ideii unei fraude în masă, ca şi mobilizarea fără precedent a parchetelor pentru a susţine aceste alegaţii, riscă - într-o societate în care aproape toată lumea, indiferent de simpatiile politice, a fost marcată de psihodrama politică a referendumului de revocare - să crească şi mai mult gradul de frustrare. În acest context, ideea fraudei, la o asemenea prezenţă la vot, este, precum imposibila demonstraţie birocratică a numărului real al alegătorilor ce ar trebui înscrişi pe listele electorale permanente, o acţiune politică menită să descurajeze mobilizarea electorală la alegerile parlamentare.
După un experiment politic trăit cu o intensitate fără precedent în istoria recentă a României, electoratul rămâne confuz, dar mobilizat. Iar un electorat confuz poate fi tentat de populism, şi, după ce deja la alegerile locale PPDD a obţinut un scor de aproape 10%, acest partid ar putea beneficia de o parte din votul sancţiune, care, la alegerile legislative din decembrie ar putea să afecteze şi votul în favoarea USL. Dacă, pentru moment, USL rămâne favorit în sondaje, cu aproape 60% din intenţia de vot, situaţia politică poate oricând evolua, odată ce Traian Băsescu va reveni efectiv la preşedinţie, într-o altă direc
