Ca orice obsesie, și obsesia legată de o persoană poate să te afecteze în ceea ce privește sănătatea mentală. Așa se face că obsesia unor cetățeni legată de președintele ales, reales, suspendat și resuspendat, dar încă în funcție poate și ea să ducă la anumite probleme de ordin mental. Mai ales când cei care sunt obsedați de el sunt oameni simpli, din diferite locuri ale țării, care probabil nu l-au întâlnit niciodată și care nu i-au vorbit niciodată. Dar care, pentru că ei sau apropiații lor, au fost afectați de măsurile de austeritate promovate de către Traian Băsescu cu mai multă sau mai puțină diplomație, au dezvoltat, cu largul concurs al televiziunilor ostile aceluiași personaj, o fobie cu efecte greu de explicat într-o societate normală. Așa s-a ajuns la situații cum am întâlnit în urmă cu câteva zile, când, invitat fiind într-o emisiune la Curier TV, am avut ocazia să discut cu o doamnă destul de venerabilă, care spunea că ziua în care referendumul privind demiterea lui Traian Băsescu a fost definitiv invalidat a fost ziua cea mai neagră din viața ei. Nu m-am putut opri să mă gândesc atunci că doamna în cauză o mai fi trecut, de-a lungul anilor, prin diferite momente în mod clar mai triste ca invalidarea unui referendum. Poate a avut de pierdut câte ceva, cu siguranță a pierdut oameni dragi, ca toată lumea, așa că pe moment mi-a fost greu să înțeleg de ce a spus ceea ce a spus. Ulterior am realizat că obsesia anti-Băsescu este atât de înrădăcinată în mintea unora dintre concetățenii noștri, încât ajunge chiar să le întunece judecata și să-i facă să nu mai raționeze corect asupra lucrurilor care contează cu adevărat în viață. Iar politica, o spune unul care a tot scris pe subiectul acesta de vreo 17 ani încoace, chiar nu contează cu adevărat în viață. Contează altele, nașterea unui copil, nunta cuiva, botezul sau prima zi de școală, prima notă de 10 la liceu,