Comisia Europeană a dat la iveală cele mai recente evaluări ale producţiei actuale de cereale, dezvăluind cotele de avarie înregistrate ca urmare a secetei din această vară. Se pare că Europa a fost mai puţin afectată decât SUA, producţia scăzând în acest an pe bătrânul continent numai cu circa 2,2%. La nivel european, scăderea producţiei agricole se situează cu 2% sub media din ultimii cinci ani. Sezonul început în 2007 pare să fi fost mult mai rău decât acesta, chiar dacă în vara aceasta America a cunoscut escaladări dureroase ale preţurilor în materie. Grâul se menţine la nivelul cotelor normale, numai faţă de 2011 a scăzut cu 1%. În ce priveşte porumbul, acesta e cu 2% mai mult decât în ultimii cinci ani, chiar dacă a scăzut cu 11% faţă de 2011, an de belşug.

Acest peisaj statistic, care îşi dezvăluie constantele, îngăduind amânarea eventualelor reacţii panicate la veştile de pe piaţa mondială a cerealelor, are însă culori şi accente diferite când vine vorba despre România. Ţara de la Dunăre şi Carpaţi, cotată odinioară drept „grânarul Orientului" şi decretată drept „economie interbelică preponderent agrară", beneficiază, astăzi, de posibilitatea de a-şi compara poziţia cu a celorlalte producătoare importante ale Uniunii Europene (Franţa, Germania, Polonia, Italia, Marea Britanie, Spania şi Ungaria), de fapt, marile deţinătoare de terenuri fertile care însumează 80% din producţia totală a UE. În raport cu acestea, şi faţă de abundenţa de anul trecut, în România se prefigurează cel mai puternic declin agricol din 2012. În raport cu anul trecut, scăderea recoltelor noastre este prognozată cu 35,8%. Numai că în 2011 producţia crescuse cu 8,9% în raport cu 2010, ceea ce reduce pierderile, la nivel statistic, de la mai bine de o treime, undeva către mai mult de un sfert (26,9% în raport cu 2010).

Ce înseamnă însă pierderea a circa un sfert din produc