Probabil că dinamoviştii nu trecuseră încă peste dezamăgirea provocată de ratarea calificării în grupele Ligii Europa; altfel e greu de scuzat evoluţia apatică de la Ploieşti, unde “câinii” au fost la câteva secunde de una dintre cele mai nemeritate remize pe care le-ar fi putut obţine. Probabil că dinamoviştii nu trecuseră încă peste dezamăgirea provocată de ratarea calificării în grupele Ligii Europa; altfel e greu de scuzat evoluţia apatică de la Ploieşti, unde “câinii” au fost la câteva secunde de una dintre cele mai nemeritate remize pe care le-ar fi putut obţine.
Unde-i acel Dinamo care, după câştigarea Cupei României, dădea semne că ar putea redeveni echipa din visele suporterilor? Acel Dinamo, care îşi adjudecase Supercupa şi debutase promiţător în Liga I? Nu de altceva, dar ceea ce a arătat echipa lui Dario Bonetti la Ploieşti are, în cel mai bun caz, doar vagi legături cu sportul numit fotbal.
Din primul şi până- n ultimul minut al partidei cu Astra, “câinii” au părut lipsiţi de orice: de dorinţa de a câştiga, de cheful, mai bine zis de bucuria de a bate mingea, pur şi simplu.
Dinamo, care nu şi-a creat nici o ocazie mai acătării, a fost depăşită clar la toate capitolele de gazde, începând cu determinarea şi cu numărul şanselor clare de gol, totul culminând cu barele lovite de Fatai (65) şi Bukari (83). Şi pentru că ar fi fost prea nedrept pentru astrali ca meciul să se termine egal, Fatai a obţinut un penalty în ultimul minut al prelungirilor, iar Tembo nu l-a iertat de la punctul cu var pe Naumovski, care până atunci îşi ţinuse echipa în viaţă.
foto: Gazeta Sporturilor
