RL: Cât de dezvoltată e reţeaua de cercetare privată în agricultura românească?

Stelian Fuia: A vorbi de cercetare privată în România e destul de greu, pentru că 95% din cercetare e încă făcută de reţeaua de stat. Ca să faci cercetare privată e nevoie de pasiune şi un pic de nebunie. Sunt foarte puţini actori la ora actuală, care fac asta. Suntem 2-3 companii care fac asta (n.r. 4 companii).

RL: Cum e organizată cercetarea în agricultură în occident?

Stelian Fuia: În străinătate cercetarea este majoritar privată. În SUA şi în Europa cercetarea esteprimordiar privată şi este universitară. Nicăieri nu este de stat, chiar dacă statul de multe ori finanţează. Finanţează pe granturi, dar ori sistemul privat, ori sistemul universitar. Pe lângă asta mai sunt marii giganţi, ca Pioneer sau Monsanto, care investesc miliarde de dolari în cercetare. În schimb, peste ocean, în Franţa sunt foarte multe companii mici, cu câteva zeci de angajaţi, care continuă să facă ameliorare pe grâu şi rapiţă.

RL: Cât de profitabilă e pentru un întreprinzător să facă cercetare privată în agricultură?

Stelian Fuia: Nu cred că e cineva pe profit la ora actuală, dar pe termen lung vom obţine profit din cercetare.

RL: Noua politică de finanţare nerambursabilă a agriculturii ţărilor UE pune accentul pe valoare adăugată de inovare. Ce înseamnă asta?

Stelian Fuia: Din 2014 va fi şi un buget substanţial pentru cercetarea agricolă, la care dl comisar Cioloş a ţinut foarte mult, România va avea o alocare substanţială dina cest program. Sumele absolute nu le ştim pentru că nu se ştie bugetul european. Însă noi ca guvernanţi şi fermieri trebuie să ştim pe ce direcţii vrem să facem cercetare agricolă în România. Dacă nu cerem, nu o să primim decât ce ni se recomandă de acolo. Noi am avut rezultate foarte bune în ce priveşte cercetarea pe irigaţii şi drept urmare