Ciclistul a suferit în urmă cu 16 ani un accident care i-a dat peste cap tot universul. O poveste despre ambiţie şi curaj.
La 20 de ani, pentru unii începe viaţa. La 20 de ani, pentru Eduard-Carol Novak a început o nouă viaţă. Un accident de maşină petrecut la Luduş l-a lăsat fără laba piciorului drept. Impactul, dar şi un medic neglijent au şters într-o secundă o carieră. Eduard-Carol Novak s-a născut în vara lui 1976 în oraşul cel mai îngheţat al României, Miercurea-Ciuc.
Deşi s-a născut sub soare, la cinci ani a intrat pe gheaţă. A făcut hochei, dar tatăl său l-a îndreptat spre patinaj viteză. La zece ani avea să cîştige primul titlu naţional. În viaţa lui nu exista nimic altceva decît gheaţa. Cîte trei antrenamente pe zi care aveau să fie răsplătite cu multe medalii şi recorduri naţionale. Timp de zece ani a cîştigat titlul naţional pînă cînd, într-o zi, părinţii săi au hotărît să meargă împreună cu el la un concurs în Italia.
Era ianuarie, frigul era îngrozitor, drumurile îngheţate, maşina a derapat, a intrat într-un parapet şi laba piciorului drept i-a fost retezată. "Acel accident", aşa cum îi spune el după ani, i-a schimbat perspectivele. Patinajul rămăsese în fiarele contorsionate ale acelei maşini.
Nervii de la început
De aici începe noua viaţă. "În România e ca în Sparta, dacă nu eşti întreg ar trebui să fii aruncat de pe o stîncă", spunea un pic amărît Edi, după ce cucerise la Beijing prima medalie paralimpică pentru România, un argint. A avut de luptat cu sine, cu prejudecăţile oamenilor. Liniştea şi-a găsit-o tot prin sport. Mergea cu bicicleta şi înainte de accident, dar doar pentru programul de recuperare.
Întîi a luat-o pe căi de munte cu bicicleta. "M-am enervat mult în acea perioadă. Din cauza protezei nu aveam echilibru şi picam foarte des", şi-a amintit el. Apoi a descoperit ciclismul pe şosea şi din 2001 s-a d
