Ziua 13 : sâmbătă 23 iunie.
Frizerii ghanezi nu ştiu să tundă părul albilor
M-am trezit mahmur pe la 10 jumate. E prima dată când dorm dimineaţa de când sunt în Ghana. Dar nu-i de mirare, m-am culcat aproape la ora la care mă trezeam până acum. Mi-am mai verificat e-mailul şi Facebook-ul pe telefon. Când mă trezesc eu în Ghana, în România lumea s-a cam trezit. Chiar dacă mă trezesc devreme, pe la 6, în România e deja 9. La ora asta mulţi îşi beau deja cafeaua şi intră pe Facebook, aşa că îmi place să văd ce mai face lumea de acasă.
Fac un duş, dar îmi pun tot tricoul transpirat de ieri că doar n-am venit cu haine de schimb. Ellie se arată şi ea şi se plânge de mahmureală. Îmi face un ceai, îşi ia şi ea ceva de băut şi nu ştiu cum ajungem să ne uităm la Indiana Jones 4 pe computer. E slab filmul, de-abia dacă râd o dată în vreo 30-40 de minute. E exagerat rău, trebuia să rămână la primele 3.
E aproape 12 când mă duce Ellie în oraş pe motocicleta ei. Ea stă la marginea oraşului, în altă direcţie de cât stau eu. De data asta nu se mai oferă să mă ducă până acasă. Mai sunt 4-5 kilometri până în Kumbosco, satul unde stau eu. Oricum, am zis şi eu că merg să mă tund.
Găsesc o frizerie pe care mi-o recomandase Damien. Tot el mi-a zis că frizerii de aici nu ştiu să tundă părul albilor. Mai vorbesc cu Christian, frizerul, în timp ce mă tunde. Foloseşte doar maşini de tuns. Îi ia foarte mult timp, e evident că nu prea ştie ce să facă. Nici eu nu-mi dau seama ce face cu maşina. La sfârşit mai face ajustări cu o lamă de bărbierit pe care o ţine direct cu mâna, nu are brici în care să o monteze. Rezultatul e jalnic. Nu mi-a lăsat deloc breton. Dar mi-a lăsat părul puţin mai lung pe creştet decât pe lângă urechi şi la ceafă, aşa cum i-am cerut. Nu m-a întrebat cum vreau să-mi facă perciunii, mi i-a subţiat tare, i-a ascuţit. Of, mi se pare
