La 2 septembrie, în comunităţile unde există sau au existat exploatări miniere se sărbătoreşte Ziua Minerului. În ultimii ani, sărbătoarea a căpătat tradiţie la controversata exploatare Roşia Montana.

În Dobrogea, singura comunitate de mineri este la Altân Tepe („Dealul de aur" - în limba turcă), o aşezare sărăcăcioasă, pierdută printre dealurile dobrogene, situată pe drumul ce leagă Constanţa de Tulcea. Mina este situată pe raza localităţii Stejaru. Satul mai are vreo 300 de suflete. Majoritatea dintre ei au lucrat la mină.

Ultimul ortac

Ultimul angajat al Minvest Deva, societatea care are în administrare mina dobrogeană, a fost tehnicianul Marcel Bucur. În urmă cu două luni, postul lui a fost restructurat. El trebuia să monitorizeze lucrările de închidere a minei de la Altân Tepe: să nu apară fisuri în plăcile de ciment ce au fost turnate peste puţurile minei. De asemenea, lua probe de apă şi de sol din împrejurimi pentru a fi detectată la timp scurgerea de metale grele din galerii. „În prezent, galeriile minei sunt inundate şi trebuia să urmăresc dacă nu este afectată pânza freatică. Acum, nu mai face nimeni analize", spune el. Cel mai mare pericol ar putea să apară la iazul de decantare de la Baia, spune el.

Sărbătoare de-o zi şi-o noapte

În Dobrogea, Ziua minerului, care se sărbătorea în prima duminică după o săptămână întreagă de muncă, de regulă între 6 - 12 august, era prilej de sărbătoare pentru locuitorii din toate satele învecinate, pentru că fiecare avea în familie câte un miner. „Sărbătoarea începea la ora 10.00 - 11.00 dimineaţa şi ţinea toată noaptea. Se organiza un târg în pădure şi veneau mai multe ansambluri populare care cântau pentru mineri", îşi aminteşte fostul miner. În mica lor aşezare minieră au venit să cânte Benone Sinulescu şi Elisabeta Turcu.

Ortacii aveau cu ce să petreacă şi unde să-şi cheltuiască sal