Mi-e teamă că toată povestea asta cu lovitura de stat şi derapajele democratice care s-a vânturat prin Europa politică va avea un impact incomparabil mai puţin semnificativ decât episodul de fapt divers consumat în urmă cu câteva săptămâni în preajma Aeroportului Otopeni, când o studentă japoneză a fost găsită asasinată. O crimă obişnuită - dacă se poate folosi un astfel de termen. Aşa ceva se întâmplă din păcate, pretutindeni, în România ca şi în Japonia sau Germania ori Anglia. Cronica neagră se află, din nefericire, în siajul civilizaţiei şi al contradicţiilor pe care aceasta le generează.
Cu fiecare zi care trece, însă, crima de la Otopeni capătă conotaţii noi, unele dintre ele devastatoare. Tânăra japoneză, studentă, tocmai poposise în România cu intenţia de a susţine cursuri de limba japoneză pentru doritorii din Bănie. Coborând din avion n-a bănuit nici o clipă că va întâlni o situaţie diferită de cea din alte capitale civilizate. A fost probabil plăcut surprinsă de amabilitatea tânărului care a întrebat-o dacă nu are nevoie de ajutor, oferindu-se să i-l acorde. I-a găsit un taxi şi au plecat împreună spre destinaţie. Care, din nefericire avea să fie moartea unei naive. Maşina a oprit la marginea pădurii unde tânărul cel amabil a violat-o şi a asasinat-o cu sânge rece, abandonând-i trupul sub nişte frunze.
Cercetările efectuate ulterior au arătat că autorul crimei era un asasin în serie, care mai violase trei femei şi o omorâse pe una dintre ele. A fost cercetat de poliţie, care a avut indicii serioase, dar proba principală - examenul ADN - nu a putut fi obţinută din… lipsă de bani!
Procurorul şi poliţiştii s-au mulţumit să arunce dosarul într-un sertar, dându-i autorului liber la comiterea unei noi crime!
Incredibil, dar adevărat! Viaţa tinerei japoneze ar fi putut să nu fie pusă în pericol de a simplă chestiune birocratică. Probabil
