RL: Cât de importantă va deveni cercetarea privată pentru agricultură în viitor?

Valeriu Tabără: Cred că agricultura româniei nu va putea face faţă atât cerinţelor pe piaţa internă, cât şi la extern, fără o cercetare bine pusă la punct. E important ca şi România să-şi dezvolte un sector de cercetare privat în agricultură. În această direcţie ne împinge şi decizia Comisiei Europeane de a stabili un program separat pentru cercetare aplicativă în agricultură, în valoare de 4,5-5,1 miliarde de euro per total UE.

RL: Pe ce direcţii ar putea agricultorii români să facă cercetare?

Valeriu Tabără: Sunt 3 direcţii. În primul rând e vorba de valorificarea resurselor. Cele mai importante sunt cercetările pe domeniul solului, avem extrem de mari probleme legate de ce înseamnă gradul de fertilitate, care e în scădere în ce priveşte conţinutul de fosfor, potasiu şi humus. Trebuie găsite soluţii ştiinţifice la problema sărăturării solului, ceea ce presupune reluarea experienţelor de lungă şi foarte lungă durată, care există de ani buni în România.

Altă direcţie este ameliorarea potenţialuluii de producţie, care înseamnă cam tot. De pildă se deschide o perspectivă extraordinară în sectorul pomicol pentru perfecţionarea soiurilor autohtone de măr, păr, lăsate la o parte din cauza importurilor. Prin dezvoltarea de tehnologii moderne se poate ameliora rezistenţa la boli la anumite soiuri autohtone, cu care putem ocupa o nişă proprie de export către occident.

A treia are legătură cu elaborarea de tehnologii de gestionare a apei. Noi avem mari probleme cu valorificarea apei în agricultură, de la conservarea ei în sol, până la problema irigaţiilor. Marii agrotehnicieni spun că irigaţia începe după ce ai epuizat orice măsură de gestionare a ultimei picături de apă din sol. Fostele noastre staţiuni care se ocupau de problema irigaţiilor şi a apei d