Războinici care au supus militar trei sferturi din Europa dar, în acelaşi timp, neîntrecuţi epicurieni, vrednici să dea lecţii oricui în materie de plăceri ale vieţii – cam aşa sunt văzuți azi locuitorii Romei antice. La apogeul înfloririi sale, lumea romană ştia, fără îndoială, să se bucure de laturile agreabile ale existenţei şi să scoată tot ce putea dintr-o viaţă care, de cele mai multe ori scurtată de război sau de boli, se cerea să fie măcar trăită intens. Carpe diem!
Băile
Nu degeaba expresia “baie romană” evocă lux, bogăţie, eleganță, calităţi mult desupra simplei noţiuni de confort. Pentru romanii din vremea Imperiului, a merge la baie şi a zăbovi acolo era ceva care ajunsese să aibă puţină legătură cu igiena; curăţarea corpului era un scop secundar, adevăratul rol al băii era acela de a prilejui întâlnirile, socializarea. Romanii bogaţi investeau mult în “dotarea” băilor – uneori mai mult decât în cea a sufrageriei. În unele oraşe bogate – precum Pompei – şi băile publice erau foarte elegante. Unii istorici leagă acest fenomen de apariţia sticlei transparente, care a permis confecţionarea unor ferestre prin care trecea lumina zilei. În aceste condiţii, merită să decorezi baia şi s-o transformi într-o încăpere destinată plăcerilor. La apogeul rafinamentului sau, ritualul băii se desfăşura timp de ceasuri în şir, nu într-o singură încăpere, ci într-un şir de săli elegante, cu pereţi decoraţi cu mozaicuri, cu bazine de marmură, prin care amfitrionul şi oaspeţii treceau succesiv: caldarium (cu apă fierbinte), tepidarium (cu apă călduţă), frigidarium (cu apă rece); baia era însoţită de conversaţii, cupe cu vin, masaj – ce mai, un “spa” în toată regulă, somptuos şi plin de desfătări. Bărbaţii romani puteau petrece astfel, ore întregi, goi-puşcă, deloc inhibaţi, simţindu-se ca într-un club masculin de lux. Femeile aveau şi ele băi ce le erau s
