La câţiva kilometri de Institutul de Cereale şi Plante Tehnice Fundulea, pe un câmp păzit în permanenţă, suntem duşi să filmăm „porumbul-minune". În ciuda secetei enorme care a pârjolit ţara, aici trecem pe lângă plante de porumb mai înalte de doi metri, viguroase şi cu frunze de un verde intens. Un fel de junglă de Bărăgan. Apoi inginerul agronom care ne însoţeşte ne opreşte brusc. Suntem într-o parceluţă de teren minusculă, de numai 50 de metri pătraţi, ascunsă privirilor neautorizate, în spatele zidului natural din plante de porumb uriaş.
Parcela pe care ne-am oprit e populată de nişte exemplare de porumb urâte, pipernicite şi strâmbe, astfel încât par mai degrabă un accident al naturii, afectate de un mic Cernobîl, sau poate că bietul porumb o fi răsărit în cel mai lovit de secetă punct din toată ţara. Totuşi, de vină nu e solul, fiindcă la 5 metri mai încolo creşte pădurea de porumb uriaş. Mai mult, fiecare dintre plantele pipernicite şi pricăjite este udată cu precizie de ceas, printr-o instalaţie de picurare. Inginerul ne mai uimeşte o dată, atunci când ne arată un ştiulete de pe una dintre plante, cel mai urât pe care l-am văzut în viaţa mea. E mic şi are doar câteva boabe ici şi colo şi nici măcar alea nu-s cum trebuie, ci pătate cu un vişiniu bolnăvicios. E cam ca un om căruia i-au rămas în gură doar 2-3 dinţi, şi ăia cariaţi.
Un porumb de geniu, într-o plantă pe care nu dai doi bani
Daniel State, managerul companiei Procera SRL (deţinută de ex-ministrul Agriculturii Stelian Fuia), unde lucrează ca cercetător-coordonator Valeriu Rotarenco, ne explică de ce caricatura de porumb pe care ne-a arătat-o e tratată ca un VIP: „Această varietate de plantă stă la baza programului companiei noastre de haploinducţie la porumb. E un porumb originar din Rusia, studiat intens în perioada sovietică, pentru că prin proprietăţile sale unice
