Dacă s-ar mărgini să iasă din oră în oră, ca scheletronul din turnul cu ceas, anunţând că ţara e guvernată şi guvernul lucrează, premierul Victor Ponta ar avea numai de câştigat, şi noi odată cu el.
Năravul de a vorbi în neştire, ca Scufiţa Roşie în pădure, de teama lupului, a devenit periculos. Nu pentru mandatul său, nici măcar pentru alianţa pe care o co-conduce, ci pentru România. După noile panseuri - despre nemţii pe care nu-i iubeşte nimeni, despre comisara Reding care vorbeşte după ureche, despre securitatea lui Ceauşescu care scrie editoriale in Frankfurter Allgemeine Zeitung etc. etc. – socialiştii europeni se felicită, probabil, că şi-au mutat Congresul de la Bucureşti.
De patru luni, guvernarea Ponta e o cleveteală neobosită. (Poate că mai sunt miniştri care lucrează. Din păcate, nu se prea văd, acoperiţi de exaltarea discursivă a premierului).
Cine îl sfătuieşte prost îl sfătuieşte. Ultima ispravă: celula de criză a Executivului, convocată ieri, de urgenţă, la 8 ore după accidentul autocarului românesc în Franţa. Probabil că, până atunci, cei care au avut de rezolvat problemele le-or fi rezolvat, dar Ponta nu s-a abţinut să rateze momentul de a se fotografia, îngrijorat post factum (cu trei miniştri împrejur, pe post de butaforie), alături de notorietatea pozitivă a dr. Raed Arafat şi mesajul preşedintelui François Hollande: "Am primit în acest moment de la cabinetul preşedintelui la cabinetul meu un scurt mesaj de solidaritate pentru victime şi de sprijin pentru familiile acestora. Am apreciat foarte mult modul în care, deşi e duminică, autorităţile franceze s-au implicat, faptul că am primit înainte să vin la dumneavoastră acest mesaj personal de la preşedintele François Hollande, un mesaj pentru victime şi pentru familiile victimelor, mesaj pe care îl transmit pe această cale"... Ce ne spune? Pe lângă observaţia corectă că auto
