Vremea magazinelor second-hand deschise în dughene de periferie sau de cartier, îngrămădite pe locul unei garsoniere confort trei, a trecut. De o vreme, astfel de magazine sunt deschise în buricul târgului, chiar în clădiri istorice, lăfăindu-se pe mulţi metri pătraţi. Spaţii unde, se presupune, chiria nu e la îndemâna oricui şi, tot pe presupunere mergând, afacerea chiar merge. Pentru că lumea se buluceşte ţoalelor second-hand, inclusiv a celor de la raiunul cu bacterii.
Schimbarea la faţă a magazinelor second-hand
Când te gândeşti la un magazin second-hand, parcă şi vezi o încăpere de câţiva metri pătraţi, doldora de grămezi cu haine şifonate, cu un iz pregnant de dezinfectant, care aşteaptă să fie plimbate prin mâini. În aceste magazine, numite şi de „haine la kilogram”, te mai aştepţi ca preţul, dictat de cântar, să fie derizoriu. Ei bine, a cam trecut vremea acestor “imagini-cadru” din magazinele de mâna a doua.
Genul acesta de comerţ s-a mai emancipat şi el, astfel încât hainele second-hand se vând pe umeraş, cu preţul dinainte stabilit, nu se ştie în funcţie de ce. În funcţie de brand, în funcţie de gradul de uzură? Şi, în plus, din dughene de periferie sau de cartier, îngrămădite pe locul unei garsoniere confort trei, aceste magazine au ajuns, de o vreme, în buricul târgului, chiar în clădiri istorice, lăfăindu-se pe mulţi metri pătraţi. Spaţii unde, se presupune, chiria nu e la îndemâna oricui şi, tot pe presupunere mergând, afacerea chiar merge.
În centrul Timişoarei, patronii unor astfel de magazine fac tot posibilul ca, aparent cel puţin, atmosfera din aceste mici „centre comerciale” să nu inducă nicio diferenţă faţă de alte magazine de îmbrăcăminte. În Piaţa Libertăţii şi pe bulevardul Republicii întâlnim două dintre cele mai cochete „second-hand-uri” din oraş, dacă nu cele mai dichisite. Înainte de a in
