Reacţiile premierului legate de Institutul Cultural Român depăşesc deja orice limită a ridicolului.

Bunăoară, ieri, la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române, Ponta a spus: „am constatat că dacă eşti ambasador, trebuie să stai într-o suburbie a capitalei. Dacă lucrezi la un institut, de exemplu, cultural, poţi să stai în centrul capitalei şi să ai condiţii foarte bune“. Sigur, presa a reţinut partea cu Libia şi bombardamente. Ce înţelegem noi de aici? Că în vreme ce bieţii ambasadori o duc de pe azi pe mâine, „îmbuibaţii“ icerişti se lăfăie în lux şi se dedau la voie bună pe banii contribuabilului român şi a bătrâneilor cu pensia tăiată.

Oamenii ăştia obsedaţi de „tentaculele securiste“ plantate de Băsescu prin diplomaţia culturală în toate colţurile lumii ar trebui să mai ia o pauză. În primul rând, s-o ia pentru că pot face ce vor cu ICR, trecut în subordinea Senatului, să-l pună şi pe Ghişe preşedinte, să dea afară pe cine le doreşte inima şi, la fel, să angajeze. În al doilea, instituţia a cam rămas fără obiectul muncii – programele – prin reducerea drastică a bugetului. Aşa că s-ar putea să trebuiască luată pauza de tot şi să ne îmbărbătăm c-o „veşnică pomenire“.

Despre huzurul ce domneşte prin majoritatea ICR-urilor aş vrea să fac o serie de precizări (în calitatea mea dovedită, evident, de agent securistic de influenţă, „plimbat“ vârtos în trecut prin lume pentru a scrie în presa culturală despre evenimentele decadente girate de „siniştrii“ H.-R.P., M.M. şi T.R.). În timpul excursiilor mele sub acoperire am constatat că degeaba ai un sediu în buricul târgului dacă înăuntru atmosfera e tot de Românie profundă – autorităţile din capitalele europene dau amenzi peste amenzi statului nostru pentru că nu suntem în stare să oprim „ploaia“ de tencuială ce se revarsă dinspre noi spre caldarâmul lor occidental.

Am mai constatat, şi dau aici cu su