În Borgen, un serial danez de televiziune, prima femeie-premier din istoria țării se întoarce în fiecare seară acasă în mijlocul unei familii fericite. Soțul său casnic spală vasele și îi masează spatele, iar copiii se uită încântați în reluare la discursurile ei. Câteva episoade mai târziu, băiatul ajunge pe canapeaua unui psihiatru, soțul devine tot mai implicat într-o relație extramaritală, iar eroina noastră ajunge să dea cu mobila de pereți.
Femeile de carieră trăiesc o epocă dificilă. În ediția de luna trecută a revistei Atlantic, Anne-Marie Slaughter, primul director-femeie al direcției Planificare din cadrul Departamentului de Stat american, afirma că femeile nu au cum să împace cu succes un loc de muncă extrem de solicitant cu activitatea de mamă (motiv pentru care a și părăsit Washingtonul și s-a întors la viața academică). Luna aceasta, parlamentarul britanic Louise Mensch a decis, de asemenea, să demisioneze, explicând că-i este peste puteri să jongleze între familie și profesie. Mai sunt și vești bune. În iulie, gigantul IT Yahoo!, aflat acum la ananghie, a anunțat numirea în funcția de CEO a Marissei Mayer (37 de ani, fost manager în cadrul Google), deși aceasta va naște în octombrie.
Peste jumătate din slujbele pentru începători din America sunt ocupate de femei. Apoi, însă, are loc un blocaj, puține reușind să avanseze în ierarhia organizațiilor: femeile ocupă doar 28% din posturile de middle management, 14% din locurile din consiliile de administrație și doar 3% din funcțiile de CEO, rezultă dintr-un raport al companiei de consultanță McKinsey & Company. În Europa, lucrurile stau și mai rău, fapt ce a determinat guvernele din Belgia, Franța, Italia și Norvegia să impună norme privind reprezentativitatea femeilor în board-urile marilor companii. Totuși, mai sănătos ar fi ca femeile să poată accede pe căi „naturale“ către conduc
