Am vorbit cateva minute cu doamna Mona Pivniceru, pe holul unei televiziuni de stiri. Incepuse campania prezidentiala din 2009, iar certurile sale cu Traian Basescu o faceau populara printre sustinatorii lui Geoana. Personal, nu cred ca disputa i-a luat din voturi lui Basescu. Dimpotriva: opinia publica are o parere proasta despre Justitie, iar presedintele rezona atunci cu o parte a electoratului. Chestiunea independentei judecatorilor si procurorilor nu se punea cu atata fermitate ca in prezent, cand oamenii au simtit pe propria piele ce inseamna un Parchet si o Curte numite politic.

Daca e sa vorbim de independenta magistratilor, i-am repetat doamnei Pivniceru ceea ce spusesem si in studiou, de ce sa nu reintroducem un sistem care a functionat pana in 1947, si care e utilizat de la Viena la Tokyo? Curtea cu juri! In cazurile grave, cu mare impact social, judecatorul administreaza procesul si stabileste sentinta, dar verdictul, vinovat sau nevinovat, il dau juratii. Iar procurorul general sa fie ales prin vot, de romani. Daca nu are rezultate, va fi schimbat tot de electorat.

Desigur, am recunoscut ca nu am pregatire juridica si cunosc aceste modele doar din filme sau din literatura. De exemplu, Delavrancea pleda la Curtea cu juri. Doamna Pivniceru mi-a dat cateva explicatii extrem de tehnice, pe care le-am uitat imediat, dar concluzia era clara: mai usor schimbi legea gravitatiei decat sistemul juridic.

Probabil e o misiune dificila, dar si nemultumirea publicului a crescut la cote uriase. Oamenii nu inteleg acest sistem, se tem de chichitele avocatesti si nu au sentimentul ca li se face dreptate. Mai mult, li se pare ca singurii care nu raspund in niciun fel pentru lipsa de performanta sunt oamenii din Justitie.

Cazul Nastase, de pilda. Timp de sase ani, procurorii au chemat sute de martori, au carat dosare cu roaba, au cheltuit resurse