Ajuns la a 13-a ediţie, Festivalul „Enescu şi muzica lumii“ de la Sinaia (şi nu numai) s-a remarcat prin marea varietate a lucrărilor din program, interpretate deopotrivă de tinere talente şi artişti consacraţi, ca într-o mare familie. Relatează dna Anca Florea, la Revelaţiile Euterpei.
De la an la an tot mai atractiv, Festivalul internaţional „Enescu şi muzica lumii“, iniţiat la Sinaia de entuziastul violoncelist Marin Cazacu, dăruit slujirii muzicii în cel mai adevărat sens al cuvântului, a ajuns la ediţia XIII – cu siguranţă un 13... norocos. Dovadă extinderea şi diversificarea, dar şi afluenţa de public, chiar şi în zilele ploioase. Debutând la 31 iulie cu splendidul concert al Orchestrei Române de Tineret, dirijat de Cristian Mandeal, reluat a doua zi la Ateneu şi apoi oferit, cu un succes fulminant, în Festivalul de la Berlin, serialul evenimentelor a continuat cu programe camerale în care ideea cântului „în familie“ (lansată în trecutele ediţii) s-a regăsit în varii forme. La biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Predeal, soprana Bianca Manoleanu şi soţul său, pianistul Remus Manoleanu, au abordat piese de factură religioasă din repertoriul românesc contemporan şi universal, apărând, câteva zile mai târziu, pe scena Cazinoului de la Sinaia, împreună cu fiica lor, soprana Stanca Manoleanu, masterand la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, pentru a prezenta un program ambiţios decupat din creaţia unor celebri compozitori italieni de operă, care au scris şi câteva miniaturi vocale de mare frumuseţe (Bellini, Catalani, Leoncavallo, Giordano, Mascagni, Puccini şi Verdi). Bianca Manoleanu a „atacat“ un repertoriu departe de liedurile pe care le interpretează de decenii, devoalând poate o atracţie către operă, un gen pe care Stanca Manoleanu pare a fi hotărâtă să-l abordeze. Iar dacă mama sa a rezolvat dificilele partituri cu ap
