Voinţă, ambiţie, limite depăşite sînt cuvintele care se leagă, de cele mai multe ori, de sportivii care participă la Jocurile Paralimpice, dar sportul se leagă şi de altceva.
Un cărucior cu rotile folosit pentru a juca baschet a ajuns să coste chiar 4.000 de lire.
Multe ţări din lume nu-şi permit luxul să trimită prea mulţi sportivi la Jocurile Paralimpice din cauza lipsei banilor. Exemplul cel mai elocvent. Cambodgia, ţara cu cei mulţi oameni care au suferit amputări din cauza minelor antipersoană, a primit din partea Comitetului Internaţional Olimpic o singură invitaţie. 165 de ţări au reprezentanţi, dar Jocurile Paralimpice sînt departe de a fi un eveniment global. Ţările în curs de dezvoltare nu le pot suporta costurile scaunelor cu rotile hi-tech sau ale protezelor de ultimă generaţie.
Diferenţe mari
"Sîntem conştienţi că nu numai numărul ţărilor trebuie să crească, dar şi numărul sportivilor care vin din ţări mai mici", a spus în The Guardian Craig Spence de la Comitetul Paralimpic Internaţional. La Beijing, jumătate dintre participanţi proveneau din doar nouă ţări dintr-un total de 146. La Londra, lucrurile stau mai bine: cele nouă ţări au 40 la sută din totalul de 4.200 de participanţi. Cu toate acestea, Jocurile Paralimpice sînt o competiţie pentru ţările bogate. Dovada: Malawi şi Botswana au fost nevoite să-şi retragă echipele pentru că nu au avut fonduri.
Diferenţa e şi mai mare atunci cînd vine vorba despre sporturi care implică tehnică avansată. Cu roţi din fibră de carbon şi cadre din materiale cît mai uşoare, cărucioarele folosite la atletism sau tenis ajung să coste 4.000 de lire. O pereche de proteze cum utilizează starul Oscar Pistorius ajunge la 15.000 de lire. "Ne dăm toţi seama că echipamentul a devenit o problemă. Costurile sportului paralimpic pot fi uneori prohibitive", a mai spus Spence.
Prejudecăţile oamen
