În 1896, Biserica Ortodoxă a fost zdruncinată de așa-zisa „afacere Ghenadie“. Mitropolitul Munteniei s-a aflat în centrul unui scandal uriaş.

În istoria ortodoxiei au fost şi momente de mare tulburare, chiar de scandal public. Protagonişti au fost înalte feţe bisericeşti şi politice. De pildă, în 1896, Mitropolitul primat al Ţării Româneşti a fost scos din scaun, îmbrâncit la propriu pe scările Mitropoliei. Liberalii îi construiseră un dosar compromiţător, „scurs" în presa epocii de potrivnicii înaltului ierarh.

În epocă, scandalul de la vârful Bisericii a fost imens. S-au organizat manifestaţii publice în toate oraşele mari ale ţării. Povestea a ajuns şi în exterior, prin intermediul bisericilor ortodoxe surori, puse la curent cu situaţia. Atât de încinse au fost spiritele, încât s-a ajuns la căderea guvernului condus de Dimitrie A. Sturdza.

Scaunele arhiereşti au fost zdruncinate de mâna lungă a politicului, au acuzat în epocă apărătorii autonomiei Bisericii în raport cu statul. Ştiind că-şi datorează cariera partidelor, prelaţii s-au apucat făţiş de politică. Iar politicienii au impus în fruntea Bisericii prelaţi nevrednici, dar sensibili la interesul de partid.

Ghenadie, mitropolitul conservatorilor

În 1893, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu a vrut să treacă Legea clerului mirean şi a seminariilor. Artizanul legii era Take Ionescu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii. Aceasta reglementa salarizarea preoţilor de mir, şcolarizarea, criteriile de numire, precum şi chestiuni administrative - întreţinerea bisericilor, fixarea parohiilor, controlul administrativ şi disciplinar în biserică. Din acel moment, salarizarea preoţilor trecea în grija statului.

De asemenea, impunea criteriile funcţie de care se stabilea salariul unui preot, precum şi un minim şi un maxim al salariului. Legea clerului mirean